goalkeeper x dog

this made me smile when i came home tonight

ce drog ciudat, by vlad

Nu se rusineaza ca e copil, nu isi urmeaza lupta pentru a lasa in urma acea varsta a patimilor sportive ne-inecate in alcool si cu lacrimi razlete. Isi asuma rolul de neofit fata de cei cu state vechi de plata la privit meciuri, desi are destule meciuri si el in urma…

Si in final isi ia inima in dinti si scrie din tot sufletul despre echipa lui iubita. Si mai are si tupeul de a trimite la Premiile Ioan Chirila. Poftim, maestre, umila lui jertfa pe altarul atat de decazutului jurnalism sportiv, la peste 10 ani de cand ne’ai parasit.

” Ce sentiment! Este speranţă! Mai ales când Kapetanos scapă din nou singur spre poartă. Nu durează mai mult de zece minute şi e gata. Roberto Carlos are însă un flash-back galactic şi-i molipseşte şi pe coechipierii săi: trei pase din prima, centrare de chirurg şi Kazim dă un gol simplu. Nea Traian are lacrimi în ochi. „Lasă Mitică, mai avem timp” încearcă Marin să-l liniştească. Timp mai era. Speranţă nu. Iar când Kapetanos loveşte perfect cu capul şi mingea se lipeşte de vinclu şi se scurge pe lângă, nea Traian cade în genunchi: „Ce nu ne-ai dat-o Doamne măcar pe asta?”. Dar cine să răspundă? Când arbitrul fluieră finalul după 94 de minute de joc nimeni nu mai zice nimic. Nea Traian: „Asta e…Atâta am putut”. Marin: „Şi doar am zis că nu mă mai uit…”.

Musafirii pleacă trişti şi eu mai apuc să scriu în jurnal: „Steaua n-a jucat slab, ci chiar bine; acest fapt e, poate cel mai îngrijorător. Este ceva ce caseta tehnică nu poate spune.  Că Marin se va ţine data viitoare de cuvânt şi nu se va mai uita la meciuri. Că pe nea Traian îl aşteaptă mâine cele mai grele 8 ore de muncă din toată săptămâna. Că eu am văzut un meci frumos, dar care a dezamăgit pe toată lumea. Oare dacă ţin cu Steaua şi în viitor va fi la fel?”  “

Vlad Cantic, noiembrie 2009

scurta privire asupra rusiei

Niciodata nu am avut o fascinatie irationala fata de Rusia. Nu ma infioara imnul armatei ruse, desi ii recunosc valoarea artistica si motivationala. Nici dupa nazisti nu ma dau in vant, dar hitul lor e mai bun, mai inaltator, mai uber alles. Totusi, o oarecare preocupare latenta fata de Rusia am avut mereu, ca orice domeniu care imi starneste o sumedenie de intrebari.

Un imperiu este mai usor de catalogat, mai usor de inteles, mai previzibil ca intentii si mai transparent ca organizare. Rusia actuala este pentru mine ca un monstru marin latent, care nu stii cand se trezeste si cu ce intentii, daca va ataca de foame sau de rautate. Suntem aici, aproape de ei si vom simti foarte repede orice intentie ofensiva, precum a fost de sute de ani. Rusia da impresia ca a invatat ceva din trecutul ei, spre deosebire de celelalte state. Nu cred ca va mai fi un urs pacalit de vulpe ca’n 39.  Cand ma gandesc la rusi celebri, in primele 5 nume imi voi aminti de sahisti, ceea ce nu mai e valabil pentru alte natii.

Rusia a revenit in atentia mea printr’o serie de coincidente pe care le cultiv atent si care imi fac o deosebita placere.

1.Incredibilul blog English Russia, pe care mi l’a aratat intr’o zi la servici George. De la imagini de epoca din Sankt Petersburg pana la orase comuniste astazi parasite precum Cernobal, blogul e o colectie impresionanta de instantanee ale vietii sovietice autentice. Nu lipsesc pitipoancele, cocalarii, soferii nebuni si toate consecintele sportului lor national, vodka.

2.Editura care mi’a propus o frumoasa lucrare de geopolitica, in care Rusia joaca rolul principal si se merge pe granite, catre Europa, Asia Centrala si China. Abia astept in fiecare seara sa vin sa mai fac cateva pagini.

3.Echipa Astana. Astazi am aflat ca Astana e capitala Kazahstanului din 1997. Eu invatasem ca e Alma-ata (Almaty), dar iata ca nu mai e… Astana inseamna capitala in limba kazaha, dar denumirea vine din persana, unde asta-neh inseamna locul sfant. De mentionat ca in Kazahstan mai exista un oras extrem de important pentru rusi, Baikonur.  De acolo s’au lansat toate rachetele sovietice, toti satelitii, inclusiv cel cu Laika, precum si piesele statiei MIR. Cosmodromul este atat de important pentru rusi incat, atunci cand au acceptat independenta statului kazah, au pastrat acest oras pana in 2050. Dupa retrocedarea Hong Kong si Macao nu stiam sa mai existe asemenea situatii.

4.Ufa. Capitala republicii Baschiria, oras celebru pentru echipa sa de hochei si pentru dezastrul feroviar din 1989, in care 575 oameni au murit si alti 700 au fost raniti dupa ce doua trenuri ce treceau unul pe langa celalalt au scos scantei in apropierea unei conducte de gaz ce se fisurase. Este cel mai grav accident din istoria cailor ferate ruse.

Rusia are 21 republici autonome. SUA are 50 state. Cate state americane puteti numi si cate republici ruse?

 

pourvu que ca dure

Iata un fragment dintr’un editorial de Bogdan Branzas, aparut in Forbes Romania nr. 15. Sit back and draw consequences.

Cu totii ii tinem minte mai degraba pe tipii aia haiosi care spun tot timpul bancuri misto. Deci, ei isi castiga repede notorietatea, cuceresc fetele si distreaza anturajul. Sunt accesibili si ne fac sa radem. Cam atat retinem despre ei. Este mai geru sa ii inghiti pe cei care iti vorbesc serios si masurat si chiar spun ceva. Insa cand vei avea nevoie de ceea ce acel tip serios are de dat, vei apela la el, pentru ca are substanta. Si daca esti putin cu capul pe umeri vei dori sa’l ai drept prieten. Cu tipul haios mergi la baute si la femei si dispare meteoric din agenda ta cand vei gasi un alt companion cu poante mai putin rasuflate. Intr’o buna zi “criza va trece si pietrele vor ramane”, azi, maine sau peste un an. Pietrele sunt acele branduri care au construit si in aceasta perioada dificila si au continuat sa se diferentieze de pluton prin substanta. COnsumatorul va impune pana la urma o disciplina a brandurilor. Atributele reale, strategia, atitudinea de parteneriat cu consumatorul, eficienta, preturile si comunicarea focusata pe avantaje reale vor avea de castigat. Brandurile sunt alergatori de cursa lunga.

je ne regrette rien

Sambata, ora 23:00.  Cea mai lunga sedinta de calificari din istorie il are ca invingator pe Rubens Barrichello, care da o lovitura puternica celorlalti doi rivali la titlu, Button (14) si Vettel (16). Este primul pole position al brazilianului dupa CINCI ani. Cu o zi inainte de cursa (probabil pe ploaie) de la Interlagos, iata cam ce’ar putea regreta fiecare din cei trei piloti angrenati inca in lupta pentru un loc in istorie.

Jenson Button (lider al clasamentului general, 85 puncte – o clasare pe locul 3 ii este suficienta pentru a pune capat agoniei si sanselor matematice ale rivalilor sai)

- Teoretic, regretele sunt invers proportionale cu numarul de puncte. Totusi, faptul ca Vettel este inca in lupta se datoreaza si evolutiei lente a dezvoltarii monopostului Brawn in a doua jumatate de sezon. Problemele financiare si sponsorii “one-race-long” nu pot asigura stabilitatea unei echipe, dar minunile strategice (a se vedea Monza) marca Ross Brawn au mai cosmetizat dimensiunile declinului.

- intrand mai in detaliu, Button poate incepe analiza negativa cu cea de’a doua cursa, cea din Malaysia, unde nu este vina sa, dar scurtarea cursei i’a oferit 5 puncte in loc de 10, in timp ce Barrichello a luat 2 in loc de 4 iar Vettel a abandonat. Daca s’ar fi rulat pana la sfarsitul acelei curse, Button ar fi avut 17 puncte in fata colegului sau acum, iar Vettel nu ar mai fi contat deja.

- primul semn al declinului s’a produs chiar la Jenson acasa, unde in conditii reci, Red Bull a obtinut dubla, la 40 sec de urmaritori. Button a plecat prost de pe locul 6, ajungand pe locul 9 la finele primului tur. In final, englezul a revenit pana pe pozitia a sasea, dar era prima oara cand pierdea puncte in fata colegului sau de echipa, care a urcat pe ultima treapta a podiumului.

- criza de aderenta a masinilor Brawn in Germania si Ungaria, unde s’a clasat pe 5 respectiv 7, mereu in fata colegului sau de echipa.

- un nou start mediocru la Valencia, de pe 5 pe 8. In final, ajunge pe 7, dar Barrichello profita de o eroare a mecanicilor lui Hamilton si se impune.

- calificare ratata in Belgia. Plecat de pe 14, nu reuseste sa se extraga din plutonul debutantilor si este implicat intr’un accident colectiv, impreuna cu Hamilton, Grosjean si Alguersuari. Barrichello duce la final o masina in flacari si mai aduna 2 puncte mici.

- o noua calificare sub nivelul masinii in Singapore, unde configuratia circuitului privilegiaza o plecare din fata.  Ajunge in final pe locul al cincilea, aparandu-se eroic in fata colegului sau spre final.

- o penalizare in Q3 in Japonia il arunca de pe 9 pe 11 pe grila. Contextul il aduce in posesia ultimului punct, dupa o tentativa esuata de a avansa inca o pozitie in detrimentul lui Barrichello.

- cireasa de pe tort, calificarile de astazi si lipsa de inspiratie de a nu intra pentru intermediare. Grila e ca un dus rece: Barrichello 1, Button 14.

Barrichello, pe de alta parte, trebuie sa faca o incercare de a fi obiectiv si de a trece dincolo de complexele sale de om marginalizat si defavorizat.

- calificarile din Malaysia, unde a terminat abia pe 8 in conditiile in care Button a plecat din pole.

- startul de cosmar din Turcia, de pe 2 pe 13.

- ritmul impus ca lider in Germania, care i’a permis lui Webber sa intre la boxe pentru o penalizare si tot sa iasa in fata lui.

- calificarile din Ungaria, locul 13, 10 la finalul unei curse modeste pe un traseu pe care nu se poate depasi.

- accidentul din calificari din Singapore si nevoia de a schimba cutia de viteze (penalizare de pe 4 pe 9). O cursa la fel de modesta a culminat cu rocada cu Button, greu de crezut ca ar fi avut loc si cu plecarea de pe 4.

Vettel regreta, global, inceputul de sezon, in care atat masina ce nu avea difuzorul contestat cat si el (accidentul cu Kubica in Australia, abandonul din Malaysia) nu au fost la inaltime.

- dupa ce Red Bull au facut in sfarsit o masina competitiva, a inceput criza motoarelor care se tot spargeau si nu ar fi exclus ca Vettel sa aiba nevoie de cel de’al 9-lea motor in ultima cursa, fapt ce i’ar aduce penalizarea de 10 locuri pe grila de start.

- depasirea vitezei pe linia standurilor, in Singapore. L’a aruncat de pe 2 pe 4.

- lipsa ordinelor de echipa, care l’au privat de 2 puncte in Germania. Detaliu marunt, in comparatie cu abandonurile tehnice din Ungaria si de la Valencia.

- puterea deficitara a motoarelor Renault la Monza.

- ghinionul de azi din calificari, cand traficul l’a impiedicat sa treaca de Q1. Paradoxal, Vettel si Hamilton, cei mai talentati pe ploaie, nu au putut urca mai sus de 16 si 17, fara sa fi facut vreo greseala flagranta.

In final, o observatie interesanta. Cei trei nu au ocupat niciodata podiumul integral. In Ungaria si Singapore, niciunul dintre ei nu a urcat pe podium.

sunt student… la medicinaaa

Joi dimineaza, in semi-transa, ies din casa. La capatul strazii ma intalnesc cu domnisoara S, studenta la medicina. Ada Milea ar avea ceva de adaugat la asta. O stiu pe S. demult, si putem spune fara exagerare ca suntem prieteni. Ne respectam reciproc si suntem constienti de puterea de procesare a celuilalt. Ce n’am reusit niciodata sa accept la ea, este acel stil foarte foarte planificat, care nu lasa loc de nicio aventura, de nicio escapada. Multa vreme, cand o intrebam ce mai face, ajungea imediat sa se planga ca nu are prieten. Mai avea cate o fixatie, apoi se lamurea ca nici ala nu e de nasul ei. Fair enough. Ce nu mi se parea deloc fair, era faptul ca discutia decurgea cam astfel:

eu:ce mai faci?
ea:bine, prin casa
eu:da iesi afara, it’s much better
ea:n’am prieten, ca as iesi. tu cum stai?
eu:(sa zicem k uneori era cazul) mai bine mai rau, cu prietena …
ea: ma bucur!!!

Am pretentia de la cineva inteligent sa nu se bucure asa, stupid. Sa intrebe, sa analizeze, sa treaca ceva timp pana ajunge la concluzia k are de ce sa se bucure cand ies cu o anumita fata. In the end, that’s what friends are for, sa ne deschida ochii atunci cand poate nu suntem singuri in stare.

Cea de’a doua problema referitoare la S. este felul in care ea, si evident nu numai ea, isi schimba intreg modul de viata si programul zilnic. Parca ar avea un jumper, setat pe modurile “am/n’am prieten”. A fi cu ea e ca o institutie. E ca si cum ai merge la serviciu. Acum nu discut de beneficii, de bonuri de masa… ci doar de un orar care mie mi s’ar parea absolut criminal si m’ar face sa fug. Dar poate sunt persoane care fix asta cauta …

keep it nice&simple, black&white

play with lines

other shapes

and add juuust a little bit of colour

journal des sports

N’am adunat prea multe ore de somn noaptea trecuta, din cauza finalei de la US Open. O finala minunata, in care antipaticul de Roger a pierdut in fata unei sperante mai interesante decat Murray, argentinianul Del Potro. O sa dea foarte bine la cv sa castige primul mare slem tocmai in fata lui Federer. Cum ar spune cei de la ITV, the first of many for JMP. Pentru mine ramane acea satisfactie deosebita cand il vad pe Fed invins. El si Real, sa tot piarda. Chiar asa, poate face Zurich o surpriza?

Pe de alta parte, o partida minunata de fotbal pe nocturna, cu zgomotul tribunelor de la Poli pe fundal. O buna demonstratie a teoriei aceleia cu “fiecare joaca mai bine cand echipa joaca bine”. S’a vazut si nivelul de incredere al fiecaruia, dar si responsabilitatea benefica de a nu fi mai prejos decat colegii, de a nu iti bate joc printr’o mutare stupida de eforturile lor. Demult n’am mai jucat un meci atat de competitiv. Ah, si demult n’am mai jucat contra unor adversari de culoare care sa nu fie tigani, ci chiar all blacks. Au un stil ciudat de a juca, foarte mobil, destul de tehnic, dar imprecis. Si ma incurca prin indicatiile pe care si le dau in limbi ciudate.

Putina F1 la final. Dupa 16 ani de absenta, va reveni legendara echipa Lotus. Ce frumos ar fi sa lege un nou parteneriat cu John Player Special si sa’l ia pe Bruno. Vive la memoire de Colin Chapman. Pragmatic vorbind, avem Lotus in loc de BMW (in sfarsit o echipa cu nume, nu ca Manor, US si Campos) dar… ce vom avea in loc de Renault? Sper sa ii loveasca fulgerul pe 23 septembrie si sa se retraga, cu obrazul crapat de rusine. N’am sa plang nici dupa Toyota, desigur. Iar Mclaren daca ajung sa dea bani pe motoare Mercedes, doar din cauza incapatanarii lui Dennis/Ojjeh de a pastra pachetul majoritar, ar fi inceputul sfarsitului. Din nou, a pleasure to watch.