one-off: Open All Night
Nu vreau si nu’mi face nicio placere sa transform blogul in jurnal de bagatele, intr’o consemnare stearpa a nimicurilor care umplu spatiul dintre doua reprize de somn. Scriu despre mine, ce vad si ce ma impresioneaza doar cand e ceva notabil. Nu scriu niciodata din lipsa de interlocutor caruia sa ma destainui. Scriu gandindu-ma la minunata mea libertate, nicicum la “ce’o sa zica cei care poate ma vedeau altfel inainte de a citi ultimul post”.
Dar astazi nu e asa. Astazi e o seara remarcabila tocmai prin valoarea ei de exemplu, conferita de repetabilitate si de senzatia de deja-vu care e si ea atat de deja-vue (cu e pe coada ca e feminista senzatia) incat nici nu mai provoaca vreo reactie.
12:20AM. am inceput sa scriu asta^^
12:15AM. stau rezemat de un calorifer rece de vreo luna incoace, cu un mar rosu in mana stanga si un cutit in mana dreapta. mereu am mancat merele cu cutitul. uneori devenise chiar un ritual. se stie ca nu am accese de violenta asupra alimentelor folosind dintii. mai degraba experimentez tehnici chirurgicale pe ele. un mar rosu trebuie sa fie al naibii de dulce ca sa compenseze faptul ca nu e verde. si asta este. piciorul meu drept, dominat de o suferinta placuta dupa efortul fizic de mai devreme, se odihneste pe mingea de fotbal, incercand o abordare complet diferita fata de violenta cu care o lovea mai adineaori. mingea nu se lasa convinsa si nu’i spune secretul efectului sau. ramane iluzia unei legaturi organice similare cu fotbalul pe plaja. parca totusi e altfel cand se atinge pielea ei de pielea mea.
12:00AM. ma uit la masini. nu la poze, ci la preturi. planuri pe termen lung. e acea zi a anului in care sunt si avantaje ca stau aici si sunt intretinut. pot sa visez la rate la vreo masina. imi amintesc de viitoarele mele plimbari si alung gandul inrobirii la credite. oricum nicio masina n’o sa bata trenul vreodata in sufletul meu.
11:50PM. ma intreb ce’o sa fac maine cu copiii. monza ma priveste distant cum caut asiduu pe wiki si nu se autopropune… chiar citisem acum cateva minute despre un targ de animale vagaboande carora li se cauta casa, candva in bucuresti. frumos.
11:40PM. nu’i o zi normala daca nu mai pleaca cineva sau daca nu’mi intoarce spatele cineva. de obicei fara fatalisme, fara scene de adio, uneori cu taceri penibile. mai mereu se anunta momentul prin “tre sa trec pe la tine sa’ti dau inapoi cartile.” asta’mi aminteste de obiceiul meu de a lua/da chestii marunte. tine treaza legatura si in perioadele in care nu ma vad cu respectiva persoana. deci maine primesc cartile. apropo, trebuie sa o dau si eu pe callas inapoi…
11:10PM. n’a fost o zi in care m’am luptat cu shuffle-ul. am fost usor de multumit. acum am oprit, imi incerc norocul vreo doua maini la poker. sigur o sa ma plictisesc repede, ca nu e totuna cand joci pe bani reali sau pe jetoane. daca tot citeam despre virtuti si vicii …
10:50PM. umbla vorba pe hi5 ca ma uit dupa fete necunoscute pe strada. nimic nou.
10:45PM. cred ca am tradus destul. ciudata cartea asta cu etica, uneori imi place mult de tot, alteori ma plictiseste metalimbajul ei. o sa fie trist tare cand o sa ajung sa traduc numai pentru bani.
8:45PM. fac dus si ma gandesc la ce’a zis vlad in masina referitor la fete. ca lui ii e greu sa gaseasca una sa’i convina, dar mie imposibil. hmm, nu excludem posibilitatea aceasta. desi, ce’i asa de complicat? trebuie doar sa … si mai ales sa nu … hai ca nu ma apuc sa scriu toate astea ca nu’s balzac.
8:30PM. am venit de la joaca. nu doar ca nu mi’e foame, parca nici n’ar exista notiunea de mancare in clipa asta. m’am oprit doar pentru ca se intunecase. mai puteam, mai vroiam. aerul de liceu imi face bine, intr’un mod contemplativ cam straniu care ma face sa iau uneori si goluri. parca nu era specific adolescentei sa faci toate lucrurile ca la carte.
inainte de o seara obisnuita ca asta, a fost o zi obisnuita, in care am supravietuit prin colorare excesiva. la sfarsitul unei seri obisnuite urmeaza lupta cu somnul, episodul 1 acum, cand nu adorm, si 2 dimineata, cand nu ma trezesc. de ce dracu imi fac planuri mereu ce voi face maine de la 8? stau prost cu dedublarea.
maine, maine, maine -> multe. dar poate voi scrie si eu versiunea de “a las 5 de la tarde”. alte promisiuni nu fac, deoarece sunt ocupat sa recuperez cartile. simbol infect si repetitiv.
