un ziar local – disectie, nu lectura

Se ia una bucata Adevarul de seara, cotidian preferat de multi, fiindca e gratis si nu numai. Sa zicem ca e dintre cele mai bune de pe segmentul sau, caci in afara de ziarul de iasi nu mai pot numi altul care sa merite atentia mea. Evenimentul nu e concurent direct, desi se crede ziar local, let’s face it, toti il cumpara pentru anunturi. Cand eram mic, mai aveam un motiv, benzile desenate cu cainele oscar. Dar sa revenim la ziarul cracanat pe birou.

Prima pagina: stire despre gripa porcina, doua stiri secundare, doua mici reclame la editia nationala… si incep nervii. “Nr. 1 in Romania!” coltul cu lauda de sine, ca la gsp. Puteau doar sa scrie tirajul, daca ma intereseaza statisticile merg personal la BRAT. Apoi reclama la Click, ziar pe care nu l’as lua nici ca inlocuitor de hartie igienica, nici pentru a curata ceapa pe el. Si o mica grimasa pentru acele cuvinte rareori inspirate ce vin ca supratitlu: “astazi – turn de 155m in centrul iasiului”. Ok, am inteles ca astazi s’a dat aprobarea, dar daca nu ma interesa si citeam doar ce e scris mai mare acum eram in cautarea turnului neconstruit. Se pare ca unii n’au auzit de balayage, lectura superficiala…

Pagina 2: o pagina utila, concisa, cu trimiteri la ziarul-closca.

Pagina 3: stirea cu turnul e defapt o mare gogorita, ca mai tot ce se discuta prin CL. de ce mai scriem despre ordinea lor de zi? sa fim realisti: se scobesc in nas si pe unde mai apuca, se conving unul pe altul sa’si aprobe combinatiile personale si cam atat.

Pagina 4: da se putea? Deja 3 pagini fara subiectul de umplutura preferat – traficul! O stire care nu doar ca nu spune nimic, ca mai toate despre asfalt, gropi, taximetristi, linii de tramvai, ci ma scoate din sarite. Merg cu masina, ma confrunt cu problemele respective, lansez niste dumnezei in eter si am terminat, doar n’o sa pun la suflet … Si chiar nu vreau, cand stau linistit acasa si citesc ziarul, sa’mi amintesc de ce m’am enervat azi pe strada. Vreau sa ignor, imi face bine.

Pagina 5: continut, in fine, pe cine intereseaza, e un caz destul de revoltator. Bonus – doua, doua reclame la click, moaca lui piersic included. O poza simpatica, ilustreaza atat viata tiganilor cat si practicile popilor. Na, atata ma duce pe mine mintea…

Pagina 6: o caseta cu informatii utile, deja a doua pagina despre Botosani, incep sa ma irit. Putina publicitate, de parca pentru informatii despre marirea penisului ar lua cineva ziarul asta, sau tot Evenimentul?

Pagina 7: IAR reclama la click cu florin piersic. Da’o in pastele masii deja. Frumoasa pagina – reclame 2/3, articol 1/3 din suprafata. Si mi’am zis la inceput ca nu ma iau de asta decat daca exagereaza tare… nobila intentia mea “cotidian gratuit, hai macar din publicitate sa isi scoata ceva bani”. Daca nu ar fi fost in complexul VH1 care nu are clienti de publicitate si intrerupe programele pentru promo-uri, nu saream asa. Pe bune ca atatea reclame la promotii si campanii si produse din trustul Adevarul ma pun pe ganduri, oare oamenii astia chiar nu au cu ce umple paginile ?

Paginile 8-9: ireprosabil. Stiri care ma intereseaza, ca din Ziarul de Iasi nu aflu nimic notabil despre Poli.  O poza foarte inspirata, se leaga de articol, chiar simt un iz de presa de calitate.  Era chiar asa de simpatica treaba incat as fi putut sa’l ignor pe micutul florin piersic, cu reclama sa la click. Dar, stati linistiti, aceasta exista si rezista!

Pagina 10: nu ma intereseaza emigrantii daca nu sunt de elita. Avem programatori, bancheri, dar n’are haz sa scriem despre aceia, ci despre toti indoielnicii care nu’si mai gaseau un rost pe pamant. Reclama la click, fara imensul actor.

Pagina 11: stiri internationale. Ar fi bune ele asa, dar sa citim supratitlurile: azi-noapte, asteara, aseara, astazi, azi-noapte. V’am convins ca sunt cretine? Mersi.

Pagina 12: discutii de pensionari care vor sa’si prelungeasca viata dincolo de limitele suportabilitatii celorlalti. Am acordat 5 secunde acestei pagini, din care 3 fetelor semidezbracate care fac reclama la, ce altceva, click!

Pagina 13: o pagina despre joburi in care iar aflam ponturi pretioase care nu folosesc la nimic. Mai bine puneau anunturi cu locuri de munca, zau!

Pagina 14: Sudoku, integrama, horoscop. N’aveau cum gresi. Eh, eu n’as fi pus chipul babei care face previziunile astrale, dar poate am eu gusturi prea fragede.

Pagina 15: Programul TV al posturilor de doi bani pe care te uiti si simti cum mor neuronii in sunete intepatoare precum aprinderea brichetei. Era o buna ocazie de a mai cultiva publicul, dar cine dracu il vrea cult? Cu siguranta nu domnii ce conduc trusturile CARE CONTIN TABLOIDE.

Pagina 16: un subiect interesant, tratat in cel mai prost mod posibil. Se da una bucata fetita de 11 ani care practica judo, chiar f bine. Incepem de la titlu: a renuntat la papusi pentru judo. E obligatoriu? Asta ti se spune la primul antrenament? Daca nu lasi papusile vei fi toata viata o plangacioasa si nu vei ajunge nicaieri in sportul asta. Sau cumva orice copil care a mers catre o performanta a lasat naibii jucariile si nu prea a avut copilarie? Ii place inghetata – nu ma intereseaza. Nu ii place ficatul -  idem. Nu ii place romana si matematica. Incepem sa avem probleme. Are un frate, despre care nu spunem nimic, doar aruncam asa chestia asta. Foarte inteligent. Si, bineinteles, punem o poza comunista cu copil care tine diploma in mana si medalia la gat. Deh, mentalitate de scoala generala, dusa la extrem si perpetuata pana in redactie.

Aceasta a fost cea mai lunga parcurgere a ziarului. De maine revin la citit cuvintele alea minunate care calaresc titlurile. Ar putea chiar sa ma destinda succesiunea lor ireala, ca doar asta e si scopul unui ziar, sa ma relaxeze putin intr’o zi agitata. Daca mare informatie nu servim, macar divertissement.