poker si psihoza semnelor
Nu ma consider un jucator bun, pentru ca nu am dovedit’o in fata unor jucatori consacrati. Dar pentru nivelul mediu al adversarilor mei, ma descurc. Daca ierarhizez jocurile in functie de satisfactia pe care mi’o ofera, pokerul e in a doua jumatate, clar. Fiindca nu e tocmai un joc de carti si prea des am fost invins de persoane cu iq indoielnic. E bine sa fii destept cand intri in caruselul psihologic al pokerului, dar prea des am intalnit si exceptii. De fapt, nu pot stabili o legatura directa intre calitatile necesare la poker si inteligenta.
Eu joc poker conform principiilor vietii mele. Adica daca pierd, nu acuz un ghinion sau ceva, ci raman cu gandul ca poate n’am studiat destul. E cam singura parte pe care o poti imbunatati singur, deoarece jocul psihologic se dezvolta doar jucand, jucand si iar jucand. Na, aici vroiam sa ajung.
Psihologia asta aplicata imparte jucatorii in:
- oameni care incearca sa demonstreze ca firea lor este un avantaj la poker // oameni care devin brusc altcineva spre a induce in eroare.
- oameni care isi obosesc adversarii prin liniaritate // oameni care atrag atentia prin dese schimbari de atitudine.
Pokerul e mult mai slab decat Mafia, la jocuri psihologice. Totusi, daca la Mafia e clar ca nu trebuie sa atragi atentia asupra ta, la poker nu am putut trage o concluzie in acest sens. Statistic, jucatorii mai expansivi au castigat mai des in jurul meu.
Facultatea de info nu mi’a folosit mie la mare lucru in viata, dar trebuie sa recunosc un mare castig: am descoperit ca mintea mea e perfect compatibila cu o logica din info. Si anume alegerea unui eveniment random, cum alegi un numar dintr’un interval, pe care sa’l consideri ca reper pentru actiunile ulterioare. Intotdeauna m’am agatat de astfel de semne, le’am intors pe ambele fete, ca pe clatite, le’am catalogat drept pozitive sau negative si mi’am ghidat viata dupa ele.
Shuffle-ul de la Winamp imi este, deci, cel mai bun prieten in turneele online. Ma invata cand sa stau cuminte si cand sa las ratiunea deoparte si sa fortez nota. Nu exista Dumnezeu la poker, dar Richard Ashcroft iti mai poate sufla cate ceva la ureche.
Iata un bluf absolut imbecil. Cum sa ceara all in cu alea, dupa ce a jucat 2 ore intr’un turneu?
