remember remember the 5th of october

Pe vremea cand puneam ceai in miere sau rivalizam la recompense zaharoase cu orice cal, as fi avut o abordare mai dulceaga si astazi. Dar n’am. Si dupa 5 ani, desi imi amintesc situatia in lumini si umbre, mai cu bune mai cu rele (voici un petit progres, erau numai rele domininante candva), nu mi se pare o poveste copilareasca si ridicola, ceva gen vai a fost demult, acum n’as mai putea etc. Dar mai vreau ?

Mai vreau sa arat si altora ceea ce scriu, pentru ca volumul gandurilor asternute pe hartie n’a scazut din 2005 pana acum, doar blogul a cazut putin in paragina si scrisorile s’au adunat teanc, fara adresa ori timbru.

Mai vreau ca faptele sa se transforme in pretexte, in triggers, in motivatii, sa iasa din concret, din epic, din relatare. Cel vizat sa treaca de pasul concret, ah, ce melodie/carte draguta mi’ai recomandat, sa inteleaga de ce am facut’o. Stiu ca se poate, stiu ca se poate intr’un procent apropiat de 100% pana la confundare sa interpretezi tot. Stiu si ca nu e nevoie de alcool pentru asta. Fortez nota si afirm ca nici nu e nevoie de a crea un cadru special, un moemnt, spre a invita la reflectie. Pur si simplu iei obiectul in raza vizuala si focalizezi in spatele sau. Acolo s’ar putea sa stau cu o foaie cu instructiuni in mana.

Ce vreme mizerabila pt 5 octombrie. Nu’ti vine sa iesi nicaieri. Poate doar in Sage, apparently. Ce vremuri mizerabile. O baba comunista ar zice ca nici 5 octombrie nu mai e ce a fost. Programul meu de impacare cu trecutul nu’mi permite sa’i rup picioarele, nu azi.