si’acu mai vorbim dupa.

9.kumm in iasi, hand. n’am stiut ce sa aleg dintre concertele lor de anul asta, asa ca l’am ales pe cel mai recent. s’ar putea ca pe 1 mai sa fi fost mai reusit, dar nu l’am prins pe tot. ah, si mi’a placut cum s’au descurcat fara basist, nu era foarte evidenta lacuna. sa ne incantati multi ani de acu inainte baieti ! (si poate nu ami schimbati membrii asa repede… chiar daca imi e simpatic si cretul asta de la tobe). high point – nightflight, desigur!  nu urca mai sus de 9 nu doar din cauza concurentei acerbe, ci si din cauza eternei comparatii cu … 15 mai 2009, muzeul taranului roman. v’ati ridicat foarte sus si acum trebuie sa confirmati.

8.alexandrina in mojo. nu stiu cum a fost si a doua seara, dar prima a fost o feerie. nu urca mai sus de 8 din cauza fumului care m’a scos afara inainte de vreme. intra totusi in top din cauza momentului magic petrecut la miezul noptii pe cuza voda, tacere deplina si “cantec de leagan” auzindu’se sublim dinauntru. inegalabil.

7.iris in master, iasi. pozitie excelenta, sonorizare buna, lansarea unui album cu destule piese meritorii. minusuri – la ce bun sa ai un loc atat de mare daca sistematizarea tampita face ca maxim 100 oameni sa poata vedea ceva? plusuri – anturajul ineidit si posibilitatea de a vedea cum un neamt care nu intelege nimic din versuri este complet cucerit de ritm si instrumentatie. high point – tacerea ta.

6.silent strike mojo. pur si simplu de vis. cat de rar ti se poate intampla sa fii complet desprins de lume altundeva decat la filarmonica ? de obicei, pauzele dintre piese te readuc pe pamant. not a chance of doing this @ silent. as fi preferat sa aleg reprezentatia de la garantat 100%, dar nu am fost acolo din nefericire.

5.suie paparude in XS. da, abia pe locul 5, deoarece stabilirea acestui top5 a fost un chin. ramane doar pe 5 deoarece a fost cea mai terre-a-terre experienta dintre pozitiile fruntase. o nebunie colectiva pe ritmuri noi. materialul lor discografic este superb, mai discutam despre asta cand fac ierarhia albumelor din 2010. oricum, felciitari baieti pentru partea de entertainment, chiar sunteti unici in .ro si n’ati devenit monotoni. 2 cuvinte si am plecat. am plecat. am ple am ple am plecat.

4.proiectia radiohead – live in saitama,brain, noiembrie. ar putea surprinde aceasta alegere, deoarece e singurul eveniment mzuical care nu s’a desfasurat sub ochii mei. impactul insa nu poate fi neglijat, iar combinatia dintre un regal alternative de o ora jumatate, vin rosu si experientele sociale efectuate in paralel au creat un mix unic si eterogen, care sare dintr’o dispozitie in alta cu aceeasi viteza ca schimabrile de atitudine ale lui thom si johnny. multumesc prietenilor mei care m’au onorat cu absenta la acest eveniment si mi’au deschis noi orizonturi. uneori chiar poti face un bine dandu’te disparut.

3.parov stelar in skin. pentru ultima data cu solista aceea, un show demential care confirma valoarea de condiment a saxofonului (a se vedea si in cazul kumm). pornind de la textul obosit “mzuica ne uneste pe toti”, chiar asta s’a intamplat. teama mea ca nu ma voi simti bine intr’un mediu atat de amestecat si de pgimentat cu low-class people s’a disipat imediat. cand artistii sunt convingatori, nu mai conteaza absolut nimic, nu mai vezi nici in stanga nici in dreapta. si cand e vorba de dansat… sorry everyone, parov e rege anul asta. sa vedem spre ce va tinde. high point – chambermaid swing, desigur. desi mixul in prima auditie de la final m’a prins destul de tare…

2.alexandrina 30 aprilie vama veche bibi bistro. leonard cohen nu e un artist pe care vrei sa’l vezi pe un stadion sau intr’o sala de spectacol, cu toata lumea stand ca un pluton gata de atac. ai vrea sa stai la mese, sa ai o experienta de high-life, reminiscenta a perioadei interbelice si a jazzului. la fel si alexandrina. pana la urma, ei i se sade cu audienta restransa, cu ambianta de muzica de camera. iar eu ador concertele la care fiecare sta jos, nu se ingramadeste si poate sa se concentreze pe ce vede si aude, nu pe cat de suspecti sunt cei din jurul sau. am sperat asta si in mojo, dar vitele din moldova s’au ridicat de la mese si s’au ingramadit in fata, de n’a mai vazut nimeni nimic. o mentiune speciala pentru rochia purtata la mare. ah, si cat de important e sa dai autografe personalizate, nu sa mazgalesti o semnatura. daca mai faci si cativa pasi pe plaja… high point – avionul de aur.

1.iris 1 mai vama veche. abia revenit dupa operatie, cristi ne’a dat pe spate cu energia lui, de te face sa te simti extrem de penibil cand acuzi o oboseala nejustificata. un concert minunat intr’o ambianta selecta (din cauza pretului de intrare, mereu am sustinut ca la iris e cu atat mai fain cu cat costa mai mult si se cerne lumea proasta). spre deosebire de alte trupe care au un setlist tras la xerox, maestrii au venit la mare cu chef de improvizatii. si ce improvizatii, ce soc. “vom canta o piesa… nu cred ca o stiti. dar hai sa incercam”. rolling stones-satisfaction. high point – alta pe care nu o stim … best performance of the year, fara indoiala, i want to break free. oare voi mai prinde in aceasta viata un whole lotta love live ? hai cristi, stiu ca poti.

mentiuni, n’au mai incaput: urma, ada milea, les elephants bizzares, the mood, alternosfera, mircea vintila, the amsterdams si … altii. nush. multi.

worst performance of the year: guns’n'roses.

“what could have been”  of the year: massive attack.

“live in your home ” awards: U2 360 Tour si Depeche Mode live in Barcelona. 2 dvd’uri exceptionale.

hopes for 2011: bon jovi si roger waters.

Mai vreau sa arat si altora ceea ce scriu, pentru ca volumul gandurilor asternute pe hartie n’a scazut din 2005 pana acum, doar blogul a cazut putin in paragina si scrisorile s’au adunat teanc, fara adresa ori timbru.

Mai vreau ca faptele sa se transforme in pretexte, in triggers, in motivatii, sa iasa din concret, din epic, din relatare. Cel vizat sa treaca de pasul concret, ah, ce melodie/carte draguta mi’ai recomandat, sa inteleaga de ce am facut’o. Stiu ca se poate, stiu ca se poate intr’un procent apropiat de 100% pana la confundare sa interpretezi tot. Stiu si ca nu e nevoie de alcool pentru asta. Fortez nota si afirm ca nici nu e nevoie de a crea un cadru special, un moemnt, spre a invita la reflectie. Pur si simplu iei obiectul in raza vizuala si focalizezi in spatele sau. Acolo s’ar putea sa stau cu o foaie cu instructiuni in mana.

Ce vreme mizerabila pt 5 octombrie. Nu’ti vine sa iesi nicaieri. Poate doar in Sage, apparently. Ce vremuri mizerabile. O baba comunista ar zice ca nici 5 octombrie nu mai e ce a fost. Programul meu de impacare cu trecutul nu’mi permite sa’i rup picioarele, nu azi.

Cum urci de la restaurantul RS spre Fundatie, treci pe langa ultima investitie a Universitatii, caminul Akademos. De parca aerele din Gaudeamus nu erau suficiente, rectorul pluseaza in dorinta sa de a acapara un sector din taranimea ajunsa, oferindu-le un camin la 2 pasi de biblioteca crasmele de la Casa Studentilor, cu mai multe locuri de parcare pentru masinile lor de fitze, spurcate de numere din judete flamande. Ni se arunca praf in ochi despre conditiile occidentale din acest camin dar, sa fim seriosi, chiria aceea nu poate fi platita dintr’o bursa (nici daca ai avea 10 pe linie…), ci doar de copkii capsunarilor de duzina care isi etaleaza nimicnicia la oras.Ei ce’ar fi ca in acel camin sa se acorde locurile doar in functie de medie, si studentii de valoare (care nu se masoara nici in aur, nici un 4 inele pe grila) sa aiba parte de mult-trambitatele conditii?

Un pas inainte pe o scara in spirala, si ajungem la etajul I al Bibliotecii, acea cladire somptuoasa cunoscuta de cei de mai sus poate doar pentru Sage cafe. Desi acolo nu se tin seminarii joi noaptea si nici nu se serveste whisky cu energizante… Deci, cladirea aia mare care umbreste trecerea de pietoni dinspre Belfast are o sala de imprumut, in care sunt circa 50 calculatoare. Dat fiind ca misiunea mea implica traversarea acelei sali spre a ajunge la sectia periodice, curiozitatea m’a impins spre a trage cu ochiul, din fuga, la ecranele celor 50 calculatoare, toate ocupate, intr’o ambianta deplina de studiu adanc.

Recensamant: facebookul si pagina de innoire a subscriptionului la WoW sunt eliminate din turul 1, iar in finala ajung neobositul messenger si esenta logicii de nivel prescolar pe fond verde, cunoscuta in lumea secretarilor si a angajatilor de stat drept “munca la birou”, iar in lumea reala ca Solitaire. Instrumentul de alienare si imbecilizare derivat din pasiente pune stapanire pe generatia tanara, asa cum a facut’o si cu cei peste 30 ani care prind radacini in functii fara sens prin institutii fara noima. Ma bucur ca administratia publica are un viitor luminat si ca viitorii angajati ai Sistemului nu vor putea pica proba practica de Solitaire (de altfel, la ce altceva i’ar putea testa inaintasii lor in functie?)

O usa inalta ca un portal intre doua lumi (da, m’am coborat putin la nivelul rpg poate ma intelegeti si voi) si ajungi in sectiunea periodice. Multe mese goale, niciun calculator, no fun. Doua persoane trecute de 60 ani aproape ca nu se vad de dupa niste cataloage cu mii de pagini, in care probabil Descartes o fi explicat la pagina 833 cum sa castigi mereu la Solitaire, dar ochiul batranului va ignora paragraful acela vital, chintesenta reusitei in societatea actuala.

Mission accomplished, am predat cele 10 exemplare din Alice in Wonderland autorului si am facut cale intoarsa pe aceeasi usa care ma inhiba prin inaltimea sa. Nu mi’a placut niciodata asta in UAIC. E reactia mea fireasca la acesti coate-goale care nu au altceva decat mandrie. Cand deschizi o usa din aceea, nu poti sa treci neobservat. Dar ce mai poti sa’ti doresti decat sa treci total neobservat prin orasul acesta universitar doar cu numele, in care de fapt se face doar o colecta de bani murdari, murdari de glod si de jegul de sub unghii al celor care vin sa ne invete cum se munceste. Picior peste picior, 3 rosu peste 4 negru 8 ore pe zi.

Adevarata stire a zilei pentru italieni si tot restul lumii este nenorocirea care l’a lovit pe Valentino Rossi. Sec, faptele sunt cam asa: in cea de’a patra etapa a sezonului, in antrenamentele libere dinainte de calificarile de sambata, Valentino ataca sicana Biondetti, pierde aderenta pe spate, intra in highslide si este aruncat in pietris. Incident grav, dar s’au mai vazut din astea in ultimii 10 ani. Cred ca au fost cel putin 30-40 numai la clasa regina, si de fiecare data pilotul a luat’o la fuga spre parapet. Nu si Rossi. Transportat de urgenta la Florenta, s’a dat verdictul: dubla fractura de tibie si peroneu la piciorul drept, Operatia a avut loc tot ieri, a durat 3 ore si a fost un succes. Refacere 4-5 luni, deci adio sezon. Ar putea reveni doar laultima cursa de pe 7 noiembrie, pentru un moment emotionant.Si acum, doua teorii personale.

1.Acest incident nu este o intamplare si nu putea avea loc in alt moment. Comparatie cu dubla fractura de tibie si peroneu a lui Schumi din 99 de la Silverstone (accident pe 11 iulie, revenire pe 17 octombrie). Accidentul lui Rossi nu putea sa se intample in 2005, dupa cum nici al lui Schumi in 1996. De ce? Pentru ca ambele sunt dovezi clare de supra-conducere, sunt rezultatul lipsei de reactie la socul echilibrarii valorilor. “Cum, tot asa conduceam si ii bateam pe toti, si acum m’au ajuns din urma? Trebuie sa fac ceva!”. In 1999, Schumi a fost pentru prima oara ajuns din urma de Eddie Irvine, dupa 3 sezoane in care diferenta dintre cei doi a fost abisala. Eddie nu doar ca a castigat cursa de debut in acel an, a condus si un razboi psihologic abil, menit sa dizloce mentalul de piatra al germanului. Dar Schumi raspundea mereu pe pista, iar Eddie ramanea doar un papagal ce facea deliciul presei si oferea titluri bombastice. Pana la Silverstone. Primul start a fost anulat dupa ce Villeneuve a ramas blocat pe grila, iar la al doilea start Eddie a reusit sa treaca de german (grila: Hakkinen – Schumi – Coulthard – Irvine, primul viraj: Hakkinen – Coulthard – Irvine – Schumi). In acel moment, toata structura morala de fier a germanului s’a naruit, singurul sau gand fiind de a trece CAT MAI REPEDE de coechipierul sau incomod. Turul 1, virajul Stowe, o semi-ocazie, interior fortat, frane blocate si germanul se duce sanie pana in parapet, impactul fiind masurat la 107km/h. Diagnostic: dubla fractura de tibie si peroneu. 2010, Mugello: Valentino vine dupa 2 infrangeri consecutive in fata colegului sau Lorenzo, care aratase inca de anul trecut ca poate sa’l bata pe maestru, dar acum o face cu o usurinta dezarmanta. Rossi semneaza vineri cel mai rapid tur in antrenamente, apoi incearca o lovitura de moral afirmand ca din cauza problemelor de la umar este la 65% din potential. Bluf, Lorenzo revine sambata si se instaleaza la conducere. Dincolo de necesitatea de a incerca setari, acele ore de antrenament servesc pregatirii morale a concurentilor mai mult decat s’ar putea crede. De aceea, Rossi trebuia neaparat sa ii raspunda colegului sau. Din nou, aceeasi situatie, campionul vede rosu in fata ochilor, forteaza dincolo de limita si nu mai putem sa numim ghinion ceea ce a urmat, ci consecinta fireasca.

2.In 1999, la Jerez, Mick Doohan suferea o grava fractura in calificari, anuntandu-si retragerea.  Dupa ce a dominat intre 1994 si 1998 campionatul, australianul isi sfarseste brusc cariera si ii pune pe tava titlul penibilului Criville, poate cel mai slab campion al clasei 500 din istorie. In 2010, Rossi cade si titlul este 80% in mainile lui Lorenzo, alt campion de conjunctura. Ecuatia e simpla si e de tip WIlliams-Renault. Cand toate celelalte echipe sunt mult in urma, doi se bat pentru victorie. Daca unul cade, castiga celalalt.

Ramane intrebarea: poate Ducati sa fure titlurile ?

Yo prefiero no responder a la pregunta o al menos no hacerlo en público. Prefiero guardar el secreto como si fuera la pócima de los galos. Así, los otros nos seguirán mirando extrañados, a veces extasiados, y siempre con disimulada admiración. Aunque ganen más títulos que nosotros y nos miren por encima del hombro, aunque nos den esa hiriente y condescendiente palmadita en la espalda cuando los ganamos nosotros, lo cierto es que nos envidian a un nivel metafísico. Y es que nosotros no necesitamos ninguna justificación para vivir, vibrar, sentir, soñar, llorar, maldecir, morir y resucitar. Vivimos intensamente hasta el extremo y nos mantenemos en pie año a año por una extraña regeneración espontánea que se produce cada verano. Nuestro es el secreto del fútbol y de la vida. Y no hay ningún título, por bonito que sea, que pueda con eso.

aaand two videos:

noroc de fani ca’l mai ajuta. in zonele unde e public. cand nu, mana pe lopata si da’i

Si oricum, ce mare fan e copilul ala care declara ca nu’i nicio paguba ca n’a semnat Schumi, se duce la Alonso si o sa’i semneze? Mai bine l’ar tine ma-sa acasa.

1.Kofler. Didn’t expect to see him back on top. He did just enough in the second round to beat oldie Ahonen’s fantastic second effort of 137 in such wild conditions

2.Morgenstern. No longer behind Gregor and Loitzl for the moment

3.Lukas Muller. Austria have such a young team, and they keep on launching great teenagers!

Who’s not:

1. Finland. Except Ahonen, no Finn in top 15

2.Ammann. Nowhere near the form we expect.

3.Gregor. Even worse than Simon Ammann

Precum afirmasem inca de la primam ascultare a materialului, “Moment of Surrender” e altceva, merge la suflet si transcede nevoia de comercial. E un manifest, la granita cu Leonard Cohen sau cu Bruce Springsteen, iar fragmentul alb-negru filmat in Cadiz de catre Anton este atat de inspirat, incat imi doresc din tot sufletul sa nu incerce U2 sa faca vreun clip pentru piesa asta. Oricum, nu are veleitati de single in 2009, deoarece genul acesta sincer-tragic n’a mai dominat topurile de la Streets of Philadelphia (care… era acum 15 ani).

Oricum, prea putin imi pasa daca Moment of Surrender este o locomotiva de vanzari pentru albumul No line on the horizon, pentru ca materialul are si piese croite sper a fi hit (si au fost si radio-editate / a se citi macelarite prin scurtarea solourilor si a partilor de intro/outro), precum Magnificent. U2 sunt trupa anului si din cauza frumoasei initiative de  a acorda unui fan onoarea de a concepe integral un clip pentru ei (I’ll go crazy if i don’t go crazy tonight – un clip foarte simpatic, despre un catelus pierdut).

Prezenta lor extrem de dinamica in mediul online, aparitiile explozive la David Letterman si scenografia concertelor din turneul 360 fac din U2 trupa momentului, un standard de imagine si o stacheta extrem de inalta, care le arata mai tinerilor colegi (Green Day, Coldplay si alti aspiranti)  ca schimbul de generatii la varf nu se va produce prea curand.

Din punctul meu de vedere, albumul U2 merita toate aprecierile, pentru ca nu mai contine referiri gretoase la labele care au facut statul-avorton si chemari mesianice inutile. E un album inchegat, care te poarta pe aripi, si din care te trezesti doar la nota falsa data de acel prim single sub-mediocru, Get on your boots. Dar nu e grav sa faci o pauza de 5 minute intr’o ora, sa mergi la baie si sa te intrebi cine altcineva iti mai ofera 10 piese superbe din 11 pe un disc (daca as vrea sa fiu carcotas, as da o varianta de raspuns… dar acest articol elogiaza U2, nu?).

Fenomentul hikikomori, ce a făcut ravagii în rândul tinerilor japonezi, a început să câştige teren şi în Spania, şi în Argentina. Hikikomori este un cuvânt nipon ce se referă la un comportament anormal al tinerilor, constând, în special, într-o izolare patologică. Potrivit psihologului Tamaki Saito, se estimează că în Japonia există circa un milion de adolescenţi hikikomori.

Experţii spun că această anomalie socială postmodernă este tot mai des întâlnită în cazul tinerilor care preferă o comunicare virtuală celei reale sau chiar o izolare totală faţă de societate. Adolescenţii ajung să aibă această atitudine din cauza utilizării excesive a tehnologiei moderne, ce îi împiedică să aibă o relaţie directă cu cei din jur.

Tinerii devin incapabili să îndeplinească rolurile pe care ar trebui să le aibă în societate. De multe ori, refuză să plece din casa părintească până la vârste înaintate.

Cei mai mulţi sunt băieţi, de obicei primii la părinţi, şi au beneficiat, în copilărie, de o cameră proprie, ceea ce este un lux în Japonia. În ultima perioadă, astfel de cazuri au fost semnalate şi în Spania, şi în Argentina, în special în rândul tinerilor iubitori ai culturii japoneze, imitatori ai hikikomori.

Psihologii consideră fenomenul îngrijorător, mai ales că aceste persoane nu au prieteni, dorm în timpul zilei, iar noaptea se uită la televizor sau se joacă la calculator.

Psihiatrii avertizează, la rândul lor, că izolarea pe durate mari de timp duce la pierderea abilităţilor sociale şi a reperelor morale necesare.

Acum nu mai este vorba de McLaren, ci de o echipa 100% germana, avand in spate sponsorul pe care orice echipa de F1 si l’ar dori, Petronas. Adica bani multi, o firma obisnuita cu acoperirea (mai ales acasa, in Malaysia) si fara mari pretentii la victorii (precum Vodafone de exemplu).

Emularea lui Fangio mai trebuia sa atinga acel moment “Nurburgring 1957″, care se producea tot la volanul unei sageti de argint… Intre timp, putem visa la baremul de 100 victorii, care este totusi fantezist daca Schumi a semnat pentru un singur sezon.

Oricum, o lovitura de imagine absolut senzationala. Cat despre masurarea fortelor, daca unul ca Alonso stie ce are de facut, sa vedem Vettel si Hamilton ce atitudine vor avea. Schumi s’ar putea baza ca ajutoare pe Nico (coleg), pe celalalt Nico (filiera Willi Weber) si… cu mare scandal probabil, pe Massa, care e un om de caracter si il va rasplati pe german cand va avea ocazia, atragand un potop de critici din partea ferraristilor.

Astept cu optimism un titlu absolut senzational dupa 3 ani de pauza.

Sa ninga in ziua de Craciun – Vienna
Da    2.50  Nu    1.50
Sa ninga in ziua de Craciun – Madrid
Da    7.50  Nu    1.071
Sa ninga in ziua de Craciun – Bratislava
Da    2.50  Nu    1.50
Sa ninga in ziua de Craciun – Prague
Da    2.10  Nu    1.66
Sa ninga in ziua de Craciun – Warsaw
Da    1.61  Nu    2.20
Sa ninga in ziua de Craciun – Rome
Da    10.00 Nu    1.03
Sa ninga in ziua de Craciun – Budapest
Da    2.75  Nu    1.44
Sa ninga in ziua de Craciun – Berlin
Da    2.10  Nu    1.66
Sa ninga in ziua de Craciun – Lisabona
Da    15.00  Nu    1.01
Sa ninga in ziua de Craciun – Sofia
Da    2.50  Nu    1.50
Sa ninga in ziua de Craciun – Ottawa
Da    1.66  Nu    2.10
Sa ninga in ziua de Craciun – Beijing
Da    9.00  Nu    1.04
Sa ninga in ziua de Craciun – Bucharest
Da    2.50  Nu    1.50
Sa ninga in ziua de Craciun – Hamburg
Da    2.75  Nu    1.44
Sa ninga in ziua de Craciun – Bonn
Da    3.50  Nu    1.28
Sa ninga in ziua de Craciun – Munchen
Da    2.10  Nu    1.66

Si in final isi ia inima in dinti si scrie din tot sufletul despre echipa lui iubita. Si mai are si tupeul de a trimite la Premiile Ioan Chirila. Poftim, maestre, umila lui jertfa pe altarul atat de decazutului jurnalism sportiv, la peste 10 ani de cand ne’ai parasit.

” Ce sentiment! Este speranţă! Mai ales când Kapetanos scapă din nou singur spre poartă. Nu durează mai mult de zece minute şi e gata. Roberto Carlos are însă un flash-back galactic şi-i molipseşte şi pe coechipierii săi: trei pase din prima, centrare de chirurg şi Kazim dă un gol simplu. Nea Traian are lacrimi în ochi. „Lasă Mitică, mai avem timp” încearcă Marin să-l liniştească. Timp mai era. Speranţă nu. Iar când Kapetanos loveşte perfect cu capul şi mingea se lipeşte de vinclu şi se scurge pe lângă, nea Traian cade în genunchi: „Ce nu ne-ai dat-o Doamne măcar pe asta?”. Dar cine să răspundă? Când arbitrul fluieră finalul după 94 de minute de joc nimeni nu mai zice nimic. Nea Traian: „Asta e…Atâta am putut”. Marin: „Şi doar am zis că nu mă mai uit…”.

Musafirii pleacă trişti şi eu mai apuc să scriu în jurnal: „Steaua n-a jucat slab, ci chiar bine; acest fapt e, poate cel mai îngrijorător. Este ceva ce caseta tehnică nu poate spune.  Că Marin se va ţine data viitoare de cuvânt şi nu se va mai uita la meciuri. Că pe nea Traian îl aşteaptă mâine cele mai grele 8 ore de muncă din toată săptămâna. Că eu am văzut un meci frumos, dar care a dezamăgit pe toată lumea. Oare dacă ţin cu Steaua şi în viitor va fi la fel?”  “

Vlad Cantic, noiembrie 2009

Un imperiu este mai usor de catalogat, mai usor de inteles, mai previzibil ca intentii si mai transparent ca organizare. Rusia actuala este pentru mine ca un monstru marin latent, care nu stii cand se trezeste si cu ce intentii, daca va ataca de foame sau de rautate. Suntem aici, aproape de ei si vom simti foarte repede orice intentie ofensiva, precum a fost de sute de ani. Rusia da impresia ca a invatat ceva din trecutul ei, spre deosebire de celelalte state. Nu cred ca va mai fi un urs pacalit de vulpe ca’n 39.  Cand ma gandesc la rusi celebri, in primele 5 nume imi voi aminti de sahisti, ceea ce nu mai e valabil pentru alte natii.

Rusia a revenit in atentia mea printr’o serie de coincidente pe care le cultiv atent si care imi fac o deosebita placere.

1.Incredibilul blog English Russia, pe care mi l’a aratat intr’o zi la servici George. De la imagini de epoca din Sankt Petersburg pana la orase comuniste astazi parasite precum Cernobal, blogul e o colectie impresionanta de instantanee ale vietii sovietice autentice. Nu lipsesc pitipoancele, cocalarii, soferii nebuni si toate consecintele sportului lor national, vodka.

2.Editura care mi’a propus o frumoasa lucrare de geopolitica, in care Rusia joaca rolul principal si se merge pe granite, catre Europa, Asia Centrala si China. Abia astept in fiecare seara sa vin sa mai fac cateva pagini.

3.Echipa Astana. Astazi am aflat ca Astana e capitala Kazahstanului din 1997. Eu invatasem ca e Alma-ata (Almaty), dar iata ca nu mai e… Astana inseamna capitala in limba kazaha, dar denumirea vine din persana, unde asta-neh inseamna locul sfant. De mentionat ca in Kazahstan mai exista un oras extrem de important pentru rusi, Baikonur.  De acolo s’au lansat toate rachetele sovietice, toti satelitii, inclusiv cel cu Laika, precum si piesele statiei MIR. Cosmodromul este atat de important pentru rusi incat, atunci cand au acceptat independenta statului kazah, au pastrat acest oras pana in 2050. Dupa retrocedarea Hong Kong si Macao nu stiam sa mai existe asemenea situatii.

4.Ufa. Capitala republicii Baschiria, oras celebru pentru echipa sa de hochei si pentru dezastrul feroviar din 1989, in care 575 oameni au murit si alti 700 au fost raniti dupa ce doua trenuri ce treceau unul pe langa celalalt au scos scantei in apropierea unei conducte de gaz ce se fisurase. Este cel mai grav accident din istoria cailor ferate ruse.

Rusia are 21 republici autonome. SUA are 50 state. Cate state americane puteti numi si cate republici ruse?