5 iunie 2010 – italia rade, italia plange

Legea compensatiei nu iarta: neverosimila performanta de la Roland Garros o face pe Francesca Schiavone prima italianca detinatoare a unui Grand Slam. Nici nu stiu cum a castigat, nici nu conteaza daca a meritat.

Adevarata stire a zilei pentru italieni si tot restul lumii este nenorocirea care l’a lovit pe Valentino Rossi. Sec, faptele sunt cam asa: in cea de’a patra etapa a sezonului, in antrenamentele libere dinainte de calificarile de sambata, Valentino ataca sicana Biondetti, pierde aderenta pe spate, intra in highslide si este aruncat in pietris. Incident grav, dar s’au mai vazut din astea in ultimii 10 ani. Cred ca au fost cel putin 30-40 numai la clasa regina, si de fiecare data pilotul a luat’o la fuga spre parapet. Nu si Rossi. Transportat de urgenta la Florenta, s’a dat verdictul: dubla fractura de tibie si peroneu la piciorul drept, Operatia a avut loc tot ieri, a durat 3 ore si a fost un succes. Refacere 4-5 luni, deci adio sezon. Ar putea reveni doar laultima cursa de pe 7 noiembrie, pentru un moment emotionant.Si acum, doua teorii personale.

1.Acest incident nu este o intamplare si nu putea avea loc in alt moment. Comparatie cu dubla fractura de tibie si peroneu a lui Schumi din 99 de la Silverstone (accident pe 11 iulie, revenire pe 17 octombrie). Accidentul lui Rossi nu putea sa se intample in 2005, dupa cum nici al lui Schumi in 1996. De ce? Pentru ca ambele sunt dovezi clare de supra-conducere, sunt rezultatul lipsei de reactie la socul echilibrarii valorilor. „Cum, tot asa conduceam si ii bateam pe toti, si acum m’au ajuns din urma? Trebuie sa fac ceva!”. In 1999, Schumi a fost pentru prima oara ajuns din urma de Eddie Irvine, dupa 3 sezoane in care diferenta dintre cei doi a fost abisala. Eddie nu doar ca a castigat cursa de debut in acel an, a condus si un razboi psihologic abil, menit sa dizloce mentalul de piatra al germanului. Dar Schumi raspundea mereu pe pista, iar Eddie ramanea doar un papagal ce facea deliciul presei si oferea titluri bombastice. Pana la Silverstone. Primul start a fost anulat dupa ce Villeneuve a ramas blocat pe grila, iar la al doilea start Eddie a reusit sa treaca de german (grila: Hakkinen – Schumi – Coulthard – Irvine, primul viraj: Hakkinen – Coulthard – Irvine – Schumi). In acel moment, toata structura morala de fier a germanului s’a naruit, singurul sau gand fiind de a trece CAT MAI REPEDE de coechipierul sau incomod. Turul 1, virajul Stowe, o semi-ocazie, interior fortat, frane blocate si germanul se duce sanie pana in parapet, impactul fiind masurat la 107km/h. Diagnostic: dubla fractura de tibie si peroneu. 2010, Mugello: Valentino vine dupa 2 infrangeri consecutive in fata colegului sau Lorenzo, care aratase inca de anul trecut ca poate sa’l bata pe maestru, dar acum o face cu o usurinta dezarmanta. Rossi semneaza vineri cel mai rapid tur in antrenamente, apoi incearca o lovitura de moral afirmand ca din cauza problemelor de la umar este la 65% din potential. Bluf, Lorenzo revine sambata si se instaleaza la conducere. Dincolo de necesitatea de a incerca setari, acele ore de antrenament servesc pregatirii morale a concurentilor mai mult decat s’ar putea crede. De aceea, Rossi trebuia neaparat sa ii raspunda colegului sau. Din nou, aceeasi situatie, campionul vede rosu in fata ochilor, forteaza dincolo de limita si nu mai putem sa numim ghinion ceea ce a urmat, ci consecinta fireasca.

2.In 1999, la Jerez, Mick Doohan suferea o grava fractura in calificari, anuntandu-si retragerea.  Dupa ce a dominat intre 1994 si 1998 campionatul, australianul isi sfarseste brusc cariera si ii pune pe tava titlul penibilului Criville, poate cel mai slab campion al clasei 500 din istorie. In 2010, Rossi cade si titlul este 80% in mainile lui Lorenzo, alt campion de conjunctura. Ecuatia e simpla si e de tip WIlliams-Renault. Cand toate celelalte echipe sunt mult in urma, doi se bat pentru victorie. Daca unul cade, castiga celalalt.

Ramane intrebarea: poate Ducati sa fure titlurile ?

un nou scandal faurit de presa

Schumacher, actualmente angajat  Mercedes, refuza sa semneze un autograf pe sapca Ferrari a unui copil. Un gest firesc, pe care probabil Schumi l’a facut calcandu-si pe inima deja. De ce sa fortam nota si sa il acuzam de ceva ? C’est la vie, daca Rooney ar semna pe un tricou cu Chelsea cum e?

Si oricum, ce mare fan e copilul ala care declara ca nu’i nicio paguba ca n’a semnat Schumi, se duce la Alonso si o sa’i semneze? Mai bine l’ar tine ma-sa acasa.

schumacher semneaza cu mercedes pentru 2010

Dupa incercarile de asta vara, eram convins ca totul a fost atunci musamalizat din cauza ca Schumi ar fi fost prea lent sau pentru ca F60 nu era o masina suficient de buna pentru el. Prima teorie cade, dupa testele facute acum cu Mercedes, la finalul carora s’a dat verdictul: Schumi revine pentru un an alaturi de Ross Brawn, indeplinind visul oricarui german, dar mai ales al lui Norbert Haug, care a incercat in repetate randuri sa’l aseze pe Michael intr’un McLaren.

Acum nu mai este vorba de McLaren, ci de o echipa 100% germana, avand in spate sponsorul pe care orice echipa de F1 si l’ar dori, Petronas. Adica bani multi, o firma obisnuita cu acoperirea (mai ales acasa, in Malaysia) si fara mari pretentii la victorii (precum Vodafone de exemplu).

Emularea lui Fangio mai trebuia sa atinga acel moment „Nurburgring 1957”, care se producea tot la volanul unei sageti de argint…(dupa 5 ani cineva mi-a atras atentia ca am scris o mare tampenie aici, era pe Maserati 250F, nu mai erau Mercs in F1 de 2 ani) . Intre timp, putem visa la baremul de 100 victorii, care este totusi fantezist daca Schumi a semnat pentru un singur sezon.

Oricum, o lovitura de imagine absolut senzationala. Cat despre masurarea fortelor, daca unul ca Alonso stie ce are de facut, sa vedem Vettel si Hamilton ce atitudine vor avea. Schumi s’ar putea baza ca ajutoare pe Nico (coleg), pe celalalt Nico (filiera Willi Weber) si… cu mare scandal probabil, pe Massa, care e un om de caracter si il va rasplati pe german cand va avea ocazia, atragand un potop de critici din partea ferraristilor.

Astept cu optimism un titlu absolut senzational dupa 3 ani de pauza.

Malaysian GP – Kimi revival

diapo_323.jpg

Ferrari: Raikkonen 1, Massa DNF

Kimi started from second and got off the line better than Massa, but did not manage to get the inside line in turn 1 and remained behind his team-mate. He stayed on the track one lap more than Massa at the first pit stop, jumping ahead of him following a fast lap and a faster pit. The Ferraris dissappeared in the shade, leaving the BMW of Kubica 20 seconds adrift. Massa made an error and spun at the exit of turn 8 on lap 30, that left his stuck in the gravel trap. Kimi crossed the line in solitary, closing in on Hamilton with 11 points compared to the Brit’s 14. Mark the first win in the Domenicali era.

BMW: Kubica 2, Heidfeld 6.

Starting from 4th and 5th, they had a great chance to put in a strong performance. Kubica passed Trulli and sticked to third until Massa went out, being promoted to second. He maintained a large gap in front of the Mclaren pair (first Lewis, than Heikki). Heidfeld dropped to tenth following a poor start, made a wonderful move by passing both Coulthard and Alonso at the same time. At the last pit stop he passed Webber, benefiting from the Massa incident to inherit 6th. He posted the fastest lap, 1’35″366 on the penultimate lap.

Mclaren: Kovalainen 3, Hamilton 5

A great start by Lewis got him up to fifth, but behind Webber. For the next 16 laps, he was stuck behind the Red Bull. After a 20 sec stop he found himself again behind Webber for another 20 laps. He closed in on Trulli but did not manage to pass him. Kovalainen drove an incident-free race, from 7th at the end of the first lap, passing Trulli, Webber and Hamilton at the first round of pit stops and grabbing third after the lap 30 incident.

Toyota: Trulli 4, Glock DNF

The only thing that could have gone better was the start, when he got stuck in the middle of the fight and dropped to sixth. he defended his position brilliantly and finishing ahead of championship leader Hamilton by 0.7sec. Glock was hit in the rear by Rosberg on lap 1 and his race ended prematurely.

Red Bull: Webber 7, Coulthard 9

A double finish following the Melbourne debacle and the Friday problems and controls. Webber had no hesitation in fending off Hamilton’s challenges for 36 laps, proving a mature way of thinking by asking pit informations about Alonso, knewing he could not resist ahead of Lewis and Heidfeld. He previewed the final duel with Alonso, when he was a superbe defender once again. Coulthard hoped for one more DNF ahead of him, but he had to settle with 9th.

Renault: Alonso 8, Piquet 11

Alonso made the most of his slow car, except the start when he made no miracle to mess up the order. In the end, he could not achieve two points getting stuck behind the barrier Webber. Piquet was only 22 sec behind his team-mate, making no errors. The australian nightmare seems a faraway memory.

Honda: Button 10, Barrichello 13

A double finish and nothing more. Barrichello was handled a drive through for speeding in the pitlane. Without that penalty, he would have been before Fisichella.

Force India: Fisichella 12, Sutil DNF

Fisichella drove calmly to 12th, benefiting in the final part of the race of Rubens’s penalty and the engine failure of Vettel. Sutil’s race ended prematurely on lap 5 with a technical issue.

Williams: Rosberg 14, Nakajima 17

They started from 16th and 22nd. Rosberg collided with Glock on lap one and had to come in and change his nose cone, being already one lap adrift on lap 15. Nakajima fought bravely with Piquet but a technical problem made him drop places in the end. A race to forget for the British team.

Super Aguri: Davidson 15, Sato 16

No reliability problems this time around. Aguri Suzuki should be content.

Toro Rosso: double DNF

Bourdais spun off on lap one, while Vettel kept his 12th place until the Ferrari plant gave up on lap 40.