5 iunie 2010 – italia rade, italia plange

Legea compensatiei nu iarta: neverosimila performanta de la Roland Garros o face pe Francesca Schiavone prima italianca detinatoare a unui Grand Slam. Nici nu stiu cum a castigat, nici nu conteaza daca a meritat.

Adevarata stire a zilei pentru italieni si tot restul lumii este nenorocirea care l’a lovit pe Valentino Rossi. Sec, faptele sunt cam asa: in cea de’a patra etapa a sezonului, in antrenamentele libere dinainte de calificarile de sambata, Valentino ataca sicana Biondetti, pierde aderenta pe spate, intra in highslide si este aruncat in pietris. Incident grav, dar s’au mai vazut din astea in ultimii 10 ani. Cred ca au fost cel putin 30-40 numai la clasa regina, si de fiecare data pilotul a luat’o la fuga spre parapet. Nu si Rossi. Transportat de urgenta la Florenta, s’a dat verdictul: dubla fractura de tibie si peroneu la piciorul drept, Operatia a avut loc tot ieri, a durat 3 ore si a fost un succes. Refacere 4-5 luni, deci adio sezon. Ar putea reveni doar laultima cursa de pe 7 noiembrie, pentru un moment emotionant.Si acum, doua teorii personale.

1.Acest incident nu este o intamplare si nu putea avea loc in alt moment. Comparatie cu dubla fractura de tibie si peroneu a lui Schumi din 99 de la Silverstone (accident pe 11 iulie, revenire pe 17 octombrie). Accidentul lui Rossi nu putea sa se intample in 2005, dupa cum nici al lui Schumi in 1996. De ce? Pentru ca ambele sunt dovezi clare de supra-conducere, sunt rezultatul lipsei de reactie la socul echilibrarii valorilor. „Cum, tot asa conduceam si ii bateam pe toti, si acum m’au ajuns din urma? Trebuie sa fac ceva!”. In 1999, Schumi a fost pentru prima oara ajuns din urma de Eddie Irvine, dupa 3 sezoane in care diferenta dintre cei doi a fost abisala. Eddie nu doar ca a castigat cursa de debut in acel an, a condus si un razboi psihologic abil, menit sa dizloce mentalul de piatra al germanului. Dar Schumi raspundea mereu pe pista, iar Eddie ramanea doar un papagal ce facea deliciul presei si oferea titluri bombastice. Pana la Silverstone. Primul start a fost anulat dupa ce Villeneuve a ramas blocat pe grila, iar la al doilea start Eddie a reusit sa treaca de german (grila: Hakkinen – Schumi – Coulthard – Irvine, primul viraj: Hakkinen – Coulthard – Irvine – Schumi). In acel moment, toata structura morala de fier a germanului s’a naruit, singurul sau gand fiind de a trece CAT MAI REPEDE de coechipierul sau incomod. Turul 1, virajul Stowe, o semi-ocazie, interior fortat, frane blocate si germanul se duce sanie pana in parapet, impactul fiind masurat la 107km/h. Diagnostic: dubla fractura de tibie si peroneu. 2010, Mugello: Valentino vine dupa 2 infrangeri consecutive in fata colegului sau Lorenzo, care aratase inca de anul trecut ca poate sa’l bata pe maestru, dar acum o face cu o usurinta dezarmanta. Rossi semneaza vineri cel mai rapid tur in antrenamente, apoi incearca o lovitura de moral afirmand ca din cauza problemelor de la umar este la 65% din potential. Bluf, Lorenzo revine sambata si se instaleaza la conducere. Dincolo de necesitatea de a incerca setari, acele ore de antrenament servesc pregatirii morale a concurentilor mai mult decat s’ar putea crede. De aceea, Rossi trebuia neaparat sa ii raspunda colegului sau. Din nou, aceeasi situatie, campionul vede rosu in fata ochilor, forteaza dincolo de limita si nu mai putem sa numim ghinion ceea ce a urmat, ci consecinta fireasca.

2.In 1999, la Jerez, Mick Doohan suferea o grava fractura in calificari, anuntandu-si retragerea.  Dupa ce a dominat intre 1994 si 1998 campionatul, australianul isi sfarseste brusc cariera si ii pune pe tava titlul penibilului Criville, poate cel mai slab campion al clasei 500 din istorie. In 2010, Rossi cade si titlul este 80% in mainile lui Lorenzo, alt campion de conjunctura. Ecuatia e simpla si e de tip WIlliams-Renault. Cand toate celelalte echipe sunt mult in urma, doi se bat pentru victorie. Daca unul cade, castiga celalalt.

Ramane intrebarea: poate Ducati sa fure titlurile ?